Tocmai am terminat capitolul 12 - Pârghia basmelor. Constat ca am inceput sa citesc mai mult de când scriu acest blog. Daca până acum citeam maxim 15 min înainte de a mă culca, acum citesc cât pot de mult, în ideea de a atinge "performanța" de a citi câte un capitol în fiecare zi. Se pare că am reușit până acum și așa pot să scriu câteva idei despre acest capitol 12.
Kiyosaki chiar a luat în serios titlul capitolului, și a povestit foarte multe istorioare despre primele investiții pe care le-a făcut împreună cu soția sa Kim și despre succesul pe care l-au avut. Nu o să le reproduc eu aici, însă vă las pe dvs. să le pargurgeți în întregime, citind cartea.
Ca și idei am desprins următoarele:
1. Principalul motiv pentru care oamenii nu reușesc să depășescă nivelul clasei de mijloc este faptul că ei nu cred în basme și povești. Și pentru că nu cred în aceste basme și povești, ei nu învață lecțiile pe care acestea ni le transmit. Foarte intersant mi s-a părut, mai ales pentru că sunt sigur că citiți povești micuților (eu n-am cum încă), și poate ar trebui să fim puțin mai atenți la pildele pe care acestea ni le dau. Kiyosaki amintește și de pildele biblice, și cred de-asemenea că fiecare dintre noi ar trebui să citească măcar odată în viață Biblia. Sunt atât de multe lucruri de învățat, trebuie doar să deschidem ochii puțin mai larg și să ne scoatem dopurile din urechi.
2. Mi-a plăcut foarte mult o analogie cu Povestea celor trei purceluși. Oamenii săraci își
construiesc case financiare din paie, oamenii din clasa de mijloc își construiesc case financiare
din surcele, iar oamenii bogați își construiesc case financiare din cărămidă. Și nu se referă dl. Kiysaki la faptul că oamenii bogați își permit să construiască ceva mai solid, ci se referă la felul în care aceștia gândesc. Faptul că de multe ori gândim că nu ne permitem să facem anumite lucruri, chiar ne face să nu permitem acel lucru. Kiyosaki chiar insistă pe acest principiu, conform căruia să nu spui niciodată "Nu-mi pot permite asta!" sau "Nu pot face acest lucru!"
3. Viitorul depinde de ceea ce faci astăzi, nu de ceea ce faci mâine. Pe finalul capitolului, autorul revine asupra principiului pe care l-am regasit și la finalul capitolului anterior. Nu mai comentăm, am considerat important să mai amintesc și eu acest lucru.
4. Și încheiem cu cateva vorbe de la Tatăl Bogat: "Nu uita niciodată că basmele devin
realitate...într-un fel sau altul!"
Kiyosaki chiar a luat în serios titlul capitolului, și a povestit foarte multe istorioare despre primele investiții pe care le-a făcut împreună cu soția sa Kim și despre succesul pe care l-au avut. Nu o să le reproduc eu aici, însă vă las pe dvs. să le pargurgeți în întregime, citind cartea.
Ca și idei am desprins următoarele:
1. Principalul motiv pentru care oamenii nu reușesc să depășescă nivelul clasei de mijloc este faptul că ei nu cred în basme și povești. Și pentru că nu cred în aceste basme și povești, ei nu învață lecțiile pe care acestea ni le transmit. Foarte intersant mi s-a părut, mai ales pentru că sunt sigur că citiți povești micuților (eu n-am cum încă), și poate ar trebui să fim puțin mai atenți la pildele pe care acestea ni le dau. Kiyosaki amintește și de pildele biblice, și cred de-asemenea că fiecare dintre noi ar trebui să citească măcar odată în viață Biblia. Sunt atât de multe lucruri de învățat, trebuie doar să deschidem ochii puțin mai larg și să ne scoatem dopurile din urechi.
2. Mi-a plăcut foarte mult o analogie cu Povestea celor trei purceluși. Oamenii săraci își
construiesc case financiare din paie, oamenii din clasa de mijloc își construiesc case financiare
din surcele, iar oamenii bogați își construiesc case financiare din cărămidă. Și nu se referă dl. Kiysaki la faptul că oamenii bogați își permit să construiască ceva mai solid, ci se referă la felul în care aceștia gândesc. Faptul că de multe ori gândim că nu ne permitem să facem anumite lucruri, chiar ne face să nu permitem acel lucru. Kiyosaki chiar insistă pe acest principiu, conform căruia să nu spui niciodată "Nu-mi pot permite asta!" sau "Nu pot face acest lucru!"
3. Viitorul depinde de ceea ce faci astăzi, nu de ceea ce faci mâine. Pe finalul capitolului, autorul revine asupra principiului pe care l-am regasit și la finalul capitolului anterior. Nu mai comentăm, am considerat important să mai amintesc și eu acest lucru.
4. Și încheiem cu cateva vorbe de la Tatăl Bogat: "Nu uita niciodată că basmele devin
realitate...într-un fel sau altul!"
Care este basmul vostru?
RăspundețiȘtergereSa va traiasca fetita si sa va bucurati de ea...